Da, da, bla, bla… politica ne influenţează viaţa şi aproape tot ce ţine de societatea în care trăim, zic unii. Politica e religie, deci, prin urmare, religia e politică. Bă, ştiţi ceva? M-am săturat de politica voastră.
Un aspect dubios al politicii constă în faptul că există nişte oameni care atrag privirile de fiecare dată când trebuie să se ocupe de guvernarea statului şi să-şi facă datoria faţă de indivizii care respiră, se târăsc şi şi-o trag pe acest teritoriu, fiind sclavi ai statului din cauza taxelor pe care le plătesc sau pe care ar trebui să le plătească.
Un alt aspect dubios, strâns legat de primul, este faptul că aceşti indivizi care compun marea masă politică n-au nicio treabă cu vieţuitoarele din categoria celor care cer respect. Ei şi-o trag între ei, îşi dau limbi, se pupă, se înjură, şi-o freacă unul altuia, şi-o împrumută de la unul la altul, dar sunt toţi acolo, pe sistem. Ei au propriul lor ecosistem. Este un sistem complet izolat, în spatele unui balon de sticlă, prin care târâtorul de rând se uită şi îşi cere lui, sieşi, respect.
De fiecare dată când candidatul Geoană Mircea-Dan îl înjură pe candidatul Băsescu Traian, amândurora le este bine. Amândoi mănâncă bine, amândoi sunt îmbrăcaţi bine, îşi pun fundurile în maşini şi mai ling o icoană, mai pupă o babă, mai joacă puţin teatru, dar în ansamblu le este foarte bine. De fiecare dată când candidatul Băsescu Traian îl înjură pe candidatul Antonescu George-Crin-Laurenţiu amândurora le este bine. Amândoi au ce hali, amândoi dorm pe un pat confortabil, amândoi au sediu de partid, amândoi au acces la tehnologii performante. Atunci când candidatul Antonescu George-Crin-Laurenţiu îl înjură pe candidatul Oprescu Sorin-Mircea amândoi o duc bine. Amândoi au bani, amândoi au maţul plin, amândoi au acces la servicii medicale cu un standard ridicat, amândoi au bani de cheltuială. Candidatul Becali George, păi băi băiatule, şi candidatul Vadim-Tudor Corneliu, trăiască Partidul, au amândoi un alt mic ecosistem în ecosistemul principal. Amândoi sunt, cum s-ar zice, incorect, în blogosferă, nişaţi. Fac parte din acelaşi ecosistem, dar construit pe două niveluri. Unul face parte din nivelul divin +creştin + imobiliar + microbist + anti-diabolic, iar celălalt din nivelul comunist + naţionalist + creştin + xenofob + Partidist.
Şi ăstora, la fel ca cei patru crai de la răsărit, le este extrem de bine. Au mâncare din belşug, au notorietate, au putere şi influenţă asupra legii şi asupra maselor de oameni obedienţi faţă de promotorii bibliei. Deci, au propriii supuşi, în general, extremişti.
Absolut tuturor politicienilor, în acest moment, le este bine. Nu duc lipsă de nimic. Este posibil ca unii dintre ei să aibă probleme de sănătate, alţii mai sunt ameninţaţi puţin cu fileul de tenis, ca să dea bine, dar acestea sunt aspecte care contează mai puţin. Deci, ei se ceartă, ei se împacă, ei şi-o trag unul altuia, dar n-au nicio legătură, total izolaţi în lumea lor, cu viaţa târâtorului mediocru.
Un alt aspect dubios este că sunt extraordinar de abrazivi. Sunt patetici. Vine unul şi spune la televizor sau la mitinguri că celălalt a făcut caca şi de asta, băi târâtoarelor, sunteţi voi în rahat. Altul vine şi spune, la aceleaşi întruniri, că celălalt o freacă pe una şi de asta sunt atâtea frunze tăiate la târâtoare. Sunt în fiecare zi la televizor, trăncănesc şi fac circ, spre bucuria perfidă a realizatorilor de emisiuni şi a proprietarilor de trusturi de presă, ca „să să bucure” şi stomacul lor. Nu au niciun argument, nicio realizare şi nicio soluţie şi o freacă cu poliloghia până iese foc, ca să fie fum.
Un alt aspect dubios e că niciunul din ei nu acordă o atenţie sporită şi serioasă tinerilor. Am înţeles, e bine să plecăm din ţară ca să trimitem sau să aducem bani în ţară. Asta face ca în România să existe un fel de economie. În schimb, în detrimentul categoriei fragede, de fiecare dată se apelează la diversiunea „vă dăm pensii şi biserici”. Fără a avea intenţia să-mi jignesc bunicii, părinţii sau oricare alţi oameni se simt lezaţi, dar nu poate să mai ţină prosteala asta. Pe lângă prosteală, înseamnă supunere în plus. Supunere şi tăcere; fără număr, cum ar spune marii artişti români contemporani. Iar, pe lângă toate astea, dacă mai e vreunul care să aibă şi curajul de a începe promisiunile(binecunoscutele promisiuni), acest lucru reprezintă o flegmă, dintr-aia plină de mucozităţi, plasată direct pe faţa târâtorului, scurgându-i-se uşor şi cu precizie în gură.
Încă un aspect dubios este legat de informarea, respectiv manipularea oamenilor din mediul rural. Deşi poate părea o prejudecată şi o afirmaţie nesimţită, întotdeauna am avut impresia, şi în unele cazuri chiar convingerea, că oamenii din mediul rural sunt foarte uşor de prostit. Nu spun că în mediul urban nu există acest fenomen, dar cred, personal, că e mai restrâns faţă de cel din mediul urban. Ştiţi ce uşor e să prostiţi un câine când îi indicaţi duşmanul de atacat, adică pisica? Cu majoritatea oamenilor de la ţară ne putem juca jocul cu pisica. Uite pisica, nu-i pisica. Da, oamenii de la ţară au drept de vot şi sunt ţinta preferată a politicienilor în preajma alegerilor.
Alt aspect dubios e că există nişte târâtoare care chiar cred în toată abureala asta cu politica românească. România nu are politică evoluată. În România, de la Ştefan cel Mare, politica e religie.
Cum ar spune candidatul Caragiale Ion Luca prin glasul personajelor sale:
Farfuridi (grav): Ne ducem, dar gândeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile!…
Unora le pasă, altora nu le pasă, unii sunt membri de Partid, alţii sunt partide de sex, unii cred, alţii nu cred, dar spuma politică e departe şi protejată, izolată, intangibilă, de gândurile, intenţiile, dorinţele şi indignările noastre.
Oare revoluţia din anul 1989 a fost doar o capcană pentru tinerii şi oamenii care au crezut în libertate şi că realitatea poate fi alta? Oare?
Ce diferenţă e că din 471 ar putea fi 300? Ce diferenţă e că dintr-un apartament cu două camere, se mută în garsonieră? Ar lipsi luxul şi circul? Dacă sunt 471+restul care o duc bine şi sunt incompetenţi, ar fi mai buni decât 300+restul care erau şi înainte+restul care sunt la fel de incompetenţi şi o duc la fel de bine? Pot fi 800, 400 sau 200, dacă sunt incompetenţi degeaba sunt mai puţini. Dacă sunt două camere sau doar o cameră, ce? Nu pot face sex ca înainte? Le-o fi ruşine. Poate or fi pudici.
Informaţi-vă despre necesitatea inserării opţiunii “Niciunul din cei de mai sus” în buletinele de vot.
Vezi şi: De ce s-ar putea să votez cu Remus Cernea
Pe 24 noiembrie 2009 se împlinesc 150 de ani de la publicarea, în 1859, de către Charles Darwin, a lucrării „Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă”, cunoscută pe scurt ca „Originea speciilor” sau „Teoria Evoluţiei”.
Ah! Îi cunoaşteţi! Celebrii formatori de opinie. Formatorii de opinie plămădesc opinii pentru opinaţii formataţi şi pentru opinaţii îndoiţi.
Unora le pasă, altora nu le pasă, unii sunt membri de Partid, alţii sunt partide de sex, unii cred, alţii nu cred, dar spuma politică e departe şi protejată, izolată, intangibilă, de gândurile, intenţiile, dorinţele şi indignările noastre.
Pe uşa de culoare crem a băii văd răsărind două picături de apă din condens. Din nimic? Apoi, după ce se măresc, încep, timide, să o ia în jos pe uşă, uşor, una urmând un curs printre striaţiile lemnului vopsit şi uscat de timp, iar cealaltă urmând un alt curs.
