Mă întreb dacă se poate…
Dacă pe 6 decembrie 2009, cei care au votat cu Crin Antonescu, cei care au votat cu Remus Cernea şi restul care nu au votat ar merge la vot şi ar ştampila ambele căsuţe arătându-şi nemulţumirea şi dezaprobând candidaţii din turul doi, ce s-ar întâmpla?
Le-ar fi ruşine celor doi, indiferent care din ei câştigă, că au fost aleşi de minoritate, ori cum?
Informaţi-vă şi despre necesitatea inserării opţiunii “Niciunul din cei de mai sus” în buletinele de vot.
De ce avem nevoie pentru alegerile următoare?
1. Mai mulţi tineri implicaţi şi în societate şi în politică.
2. O lege care să interzică afişarea reclamelor electorale oriunde în afara spaţiilor special dedicate.
(S-ar salva mii de copaci, pereţi, spaţiu în oraşe şi în plus nu le-am vedea moacele acre şi pline de zâmbete perfide ale celor mai influenţi şi bogaţi dintre candidaţi. Asta nu înseamnă că sunt împotriva capitalismului şi a celor bogaţi. Ba, chiar sunt pentru capitalism, dar nu cum e făcut la noi)
3. Metode de identificare şi siguranţă împotriva fraudei electorale făcută de partidele mari. Verificarea şi centralizarea persoanelor care au votat într-o bază de date monitorizată, cu drepturi de citire, de orice observator şi orice partid aflat în cursa electorală. Votul online. Metode care funcţionează în alte ţări. În cazul votului dublu şi a restului fraudelor, o amendă usturătoare, grea, pentru cel care practică această metodă.
4. Interzicerea publicării rezultatelor prin exit-poll la închiderea urnelor. Interzicerea publicării în mass media a sondajelor de opinie privind opţiunile de vot. Sunt două arme psihologice foarte puternice de manipulare şi de furt.
Sau: realizarea exit-poll-ului şi a sondajelor de opinie de foarte multe organizaţii din afara ţării.
5. O educaţie civică masivă şi informarea obiectivă a oamenilor despre opţiunile de vot şi despre capcanele politice.
6. Realizarea de filme documentare şi realizarea de studii de către asociaţii neguvernamentale asupra factorilor nocivi şi a factorilor manipulanţi care influenţează frauda şi votul incorect. Cu siguranţă cel mai afectat sector va fi cel rural acolo unde primarul sau preotul au o influenţă puternică asupra oamenilor şi a opţiunilor acestora.
Numele prostănacului pe toate gardurile
Eu îmi fac bagajele să plec.
Primii trei cu cruce-n frunte
1. Crin Antonescu
Crin Antonescu se bate singur, nu comentez. E la fel de demagog ca Geoană:
„Când un credincios ţine în mână sfânta scriptură are în ea totul, când un ateu ţine în mână scriptura are nişte foi. Aşa se întâmplă şi cu Constituţia. Dacă într-adevăr crezi în valorile Constituţiei României şi asculţi Constituţia şi nu de baroni, ai acolo ce îţi trebuie. Dacă asculţi valorile din Constituţie şi nu telefoanele altora ai acolo ce îţi trebuie. Constituţie avem, ne mai trebuie preşedinte”
„Sunt necăjit că l-am dezamăgit pe CTP. Neagu Djuvara este un om extraordinar, despre care am spus că, alături de Corneliu Coposu şi Petre Tuţea, sunt martori vii ai unei lumi pe care nu am trăit-o, dar de la care putem învăţa ceva. Am pomenit de Chirilă pentru ca cei care au nevoie de modele sunt cei tineri. Dacă spuneam ceva despre Djuvara, pentru cei tineri nu era, din păcăte, relevant. Ei trăiesc într-o lume, într-un orizont care e dominat de antimodele. Tudor Chirilă a făcut un lucru extraordinar, a publicat o scrisoare către adolescenţi în care i-a îndemnat să citească, să nu creadă ca banul este principala valoare a acestei lumi, i-a îndemnat sa se unească într-o haita de oameni deştepti. Mi-a plăcut stilistic, mi-a plăcut pe fond. Dacă un om care e cunoscut de cei tineri a făcut acest gest, cred ca pe aceasta structura poate fi un model. De aceea l-am pomenit”
Da, Tudor Chirilă e tipul ăla care se plânge că dumnezeu nu apare la ştiri. Ironic, nu?
2. Traian Băsescu
Pe actualul Preşedinte al României îl cunoaştem ca fiind un adevărat taliban al creştinismului. El vrea să creştineze pe toată lumea. Cum se face că aceşti comunişti, care pledează azi pentru „democraţie” şi „libertate”, sunt toţi la fel de buni creştini ca şi atunci, înainte de 1989?
Pentru Traian Băsescu, Biserica Ortodoxă Română este un pion şi un pilon important în relaţiile externe.
La dezbaterea nedemocratică (circul) din 20 noiembrie 2009, Traian Băsescu a spus că cea mai frumoasă faptă a sa, ca om (doar nu ca semizeu), a fost aceea că a creştinat un copil musulman. Traian Băsescu a făcut acelaşi pas pe care l-a făcut Emil Constantinescu cu Ion Iliescu în 1996, doar că de data asta „adversarii” lui sunt şi ei buni creştini, nu dihori atei, oameni răi, fără niciun dumnezeu. Jos cu Eminescu, bă!
Da se supără Omar Hayssam. Pe el de ce nu îl creştinează nimeni? Să îl boteze şi pe el cineva, săracul musulman.
Allah! Allah! duşman la România. Avion lovit la flotă. Flotă scufundat.
Îmi miroase a fascism!
3. Mircea Geoană
Mircea Geoană, demagogul, a fost mai pe înţelesul babelor, el având un public ţintă, rural şi… spaţial.
Mircea Geoană a băgat un citat din „Ioan Arthur-Schopenhauer gură de aur” şi a afirmat că reperul (a se citi rapper-ul) să moral este Patriarhul Immanuel Daniel Kant. Probabil vrea să trimită astronauţi în spaţiu, cu ajutorul Domnului, deci fără rachetă, ca să poată să aducă dovada existenţei acestuia în Cosmos. El fiind întregul Cosmos, nu îl vor găsi şi îi vor primi pe astronauţi înapoi cu o primă de instalare (din nou pe Pământ) de douăzeci de mii de euro. La bordul navetei invizibile se va afla şi un preot.
Asta-i ţara în care trăim, ăştia-s penibilii pe care voi, unii, o presupusă majoritate, vreţi să-i votaţi, bineînţeles, conform sondajelor de opinie.
Lipseşte Iisus de la petrecere?
Un sfânt, sobornicesc şi apostolic rap
Din inteligenţa creatoare, lirică:
„Nu vă judec, va avertizez.
Încerc sa vă trezesc
Dumnezeu e acelaşi,
N-a devenit, între timp, mai indulgent.”
Prima confruntare doar în doi
Prostia mass media este că vorbeşte doar despre Traian Băsescu şi Crin Antonescu la dezbaterea de la Cluj.
Am observat că presa şi, mai ales acum la Antena 3, ţine cu „greii” politicii româneşti. Tot la Antena 3 era un tip dubios care loveşte în Remus Cernea, în ideile sale, accentuat pe cele despre secularizare. De asemenea, o dezbatere publică făcută în grabă, anunţată cu câteva ore înainte şi cu doar doi candidaţi mi se pare suspectă.
Cronologia de ieri până azi a pornit de la propunerea lui Remus Cernea, în direct la TVR, când i-a invitat pe Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi alţii la o dezbatere publică, citez: „Fac un apel la Traian Băsescu, Mircea Geoană, Sorin Oprescu şi Crin Antonescu, dacă sunt într-adevăr nişte persoane care respectă democraţia, să accepte o confruntare cu un candidat cum este Remus Cernea.”
Deşi nu sunt de acord cu unele idei ale lui Remus Cernea, iar gestul momentului de reculegere pentru actorul Gheorghe Dinică mi s-a părut exagerat şi inutil, mă regăsesc în celelalte idei ale sale, mai multe decât cele contrarii.
Am uitat cât de jegoasă e mass media şi cât de dăunător e televizorul, mai ales în România. Noroc cu alegerile electorale că îmi aduc aminte.
Pe Hotnews.ro, la comentarii, se anunţă că:
Astăzi, la ora 15:00, înaintea unei dezbateri electorale „libere”, organizată la Cluj, un candidat la preşedinţia României – Remus Cernea – a fost invitat sa părăsească sala de către organizatorii evenimentului. Alte comentarii, precum şi motivaţiile penibile, cred ca sunt de prisos!
Comunismul trăieşte, e sănătos şi face jocurile, sub toate formele sale.
Hai să jucăm un joc: mergem la vot şi ştampilăm mai multe căsuţe. Jucăm x şi 0, avioane, „nimereşte căsuţa cu ochii închişi” sau alte jocuri interactive.
Întrebare: Dacă la dezbaterea de la Cluj mai erau Sorin Oprescu şi Mircea Geoană, Remus Cernea tot nu era invitat, nu?
Actualizare
Remus Cernea a publicat un anunţ cu privire la evenimentul de azi:
Vinul, acest aliment medicamentos
Fără a dori să-i insult ştiinţa domnului Cotea şi fără a fi răuvoitor cu natura, îmi permit să pun la îndoială argumentele care mă inundă când ajung la ţară sau într-o conversaţie cu fanii băuturii miraculoase, despre care am auzit că este aliment, medicament şi afrodiziac. Vinul, se zice că, ar avea proprietăţile menţionate anterior, dar se mai zice că nu e deloc băutură alcoolică. La fel ca şi palinca ardelenilor, vinul are toate proprietăţile unui lichid miraculos, vindecător sau prevenitor de boli.
Am mai întâlnit de multe ori concepţiile populare potrivit cărora o gamă largă de plante au acest efect miraculos, dar nedovedit, fiind prevenitoare de boli. De exemplu, de mic mi s-a băgat în cap că trebuie să mănânc usturoi, că ar fi unul dintre acele plante care are un efect preventiv şi imunizant împotriva bolilor. Trageţi şi voi concluzia unde îşi are rădăcinile această credinţă despre usturoi, pentru că eu vorbeam de vin.
Pe tema vinului umblă câteva prejudecăţi, prin oraşe şi prin sate, prin cămine şi palate, cum că este aliment şi oamenii spun frecvent: „Vinul nu este alcool, de mâncare nu duci dor. Vinul este aliment, bei până ajungi ciment.”
Altă vorbă din bătrâni spune că, la pas de seară, dacă bei o cănişoară de vin roşu, ghiurghiuliu, pe femeie-o ţii târziu.
Dintre toate credinţele populare, aceste superstiţii despre vin, eu nu am văzut demonstrat decât contrariul. Creierul omului băutor de vin se transformă, oferindu-i acestuia, după predispoziţia, educaţia şi psihologia individului, o imaginaţie mai bogată şi o perspectivă mai largă, o moleşire sau o stare de euforie, respectiv o perspectivă mai restrânsă a umanităţii şi imaginaţie animalică, primitivă.
Îmi place vinul, beau ocazional, dar nu îi atribui niciun efect miraculos, nicio putere supranaturală. Vinul este doar rezultatul unui proces prin care strugurii ajung în Raiul strugurilor. Da, mă refer la beci. Ăla-i Iad? Ah… scuze.
Bonus: „nişte cercetători au realizat cel mai sănătos vin din lume, în Spania”. Noua religie a vinului făcător de minuni.
Eu, în timp ce scriam această însemnare, doar degustam puţin vin roşu şi ascultam Toamna de Vivaldi.
Poezii ştiinţifice
În aceste poezii descoperim o realitate a zilelor noastre, când explicaţiile ştiinţifice ale fenomenelor sau tehnologiilor utilizate nu sunt înţelese sau sunt combătute cu argumente stupide. Vă rog, citiţi:
Roata Morii
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”
Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.